Ioan Gyuri Pascu s-a născut pe data de 31 august 1961 la Agnita, județul Sibiu și este cunoscut ca fiind compozitor, solist vocal, instrumentist și actor român.
Artistul a studiat muzica în particular și a învăţat singur să cânte la chitară şi la baterie. Ioan Gyuri Pascu și-a început activitatea artistică în anul 1978, debutând la Mediaş alături de Camelia Zoltan şi de surorile Sanda şi Elena Cîrstea în grupul intitulat ,,Trandafirii negri”, iar timp de un an (perioada 1980-1981) a fost înrolat în armată, la Buzău. În această perioadă el a întemeiat trupa ,,Fundal”, unde a fost atât solist vocal, cât şi baterist, iar din trupă mai făceau parte chitariștii Mihai Vasile și Crin Grigore şi basistul Sandu Tulin.
În anul 1982, timp de patru zile, a participat la manifestările cenaclului "Flacăra", iar între anii 1982 şi 1985 a apărut de numeroase ori în cadrul Serbărilor "Scînteii Tineretului" ca solist vocal şi chitarist. În perioada 1985-1987, Ioan Gyuri Pascu ia o pauză de la activitatea sa muzicală, intrând în componenţa grupului umorist ,,Divertis” în anul 1986. Îşi va relua activitatea concertistică în anul 1987, cu recitalul susţinut la Festivalul „Stelele Cetăţii” de la Deva, festival la care va reveni şi în 1988, 1989.
Activitatea sa în Grupul Divertis nu s-a limitat doar la interpretare, ci a creat zeci de personaje pentru producţiile TV, radio şi pentru scenă, atât pentru ,,Divertis”, cât şi, ulterior, după scindarea grupului, pentru ,,Distractis”. Printre producţiile TV, amintim ,,Dosarele X”, ,,Felix şi Otilea”, ,,Nemuriciul” și ,,Animat Planet Show”.
În anul 1990 susţine un concert la Sala Radio, iar în 1992 a fost invitat la Festivalul de jazz de la Braşov. Tot în anul 1992, pentru a participa la Festivalul de jazz şi blues de la Costineşti, înfiinţează grupul ,,The Blue Workers”, din care făceau parte Vlady Cnejevici (până în 1996) şi Dan Ştesco (Polymoog, după 1996) la clape, chitaristul Teo Boar, basistul Lache Mihăilescu și toboșarul Cristi Iorga, iar în același an, trupa câștigă festivalurile de jazz de la Ruse (Bulgaria) şi Bucureşti.
1992 a reprezentat un an plin de realizări pentru artistul Ioan Gyuri Pascu. Pe lângă întemeierea grupului „The Blue Workers” şi participările la festivalurile de jazz amintite, se bucură şi de prima apariţie discografică, albumul intitulat „Ar putea fi”, un album editat pe casetă audio, în care apar şapte piese compuse şi interpretate de artist, cealaltă faţă a casetei conţinând piese semnate de Mircea Rusu.
Un an mai târziu (aprilie 1993) își lansează primul album propriu, intitulat ,,Mixed Grill” (LP şi MC), iar cu acest material a participat la festivalul "Cerbul de aur", la secţiunea de debut discografic. Tot pe scena festivalului "Cerbul de aur" a revenit în anul 1995, fiind invitat în recital, iar în anul 1997 participă la concursul de videoclip.
În 18 octombrie 1994 își lansează cel de al doilea album, intitulat ,,Maşina cu jazzolină” (LP, MC şi CD), un album foarte îndrăgit de public, fiind urmat de ,,Caseta pentru minte, inimă şi gură” (1996 - MC), ,,Gânduri nevinovate” (,,Innocent Thoughts” - 1997, MC şi CD), ,,Lasă (muzică de casă)” (2000, MC şi CD), ,,Stângul de a visa” (2002, MC şi CD), ,,Prinde o stea” (2003, CD), ,,Jocul de-a joaca” (2004, CD), ,,12 ani, 12 balade” (2005, CD), „La jumătatea vieţii” (2007, CD), „Electromagnetic Love” (2013, CD), „Casa inimii” (album finalizat în 2015, dar nelansat oficial). În fiecare album, muzica, textul şi vocile îi aparţin, deseori şi chitara, claviaturile şi orchestraţia pieselor au fost realizate integral de Ioan Gyuri Pascu.
Dintre videoclipurile ce îl au ca protagonist pe Ioan Gyuri Pascu amintim "I'm The Freeman Who's Singing", "Africa", "U-we, U-we", "I'm Happy", "Eu vreau să fiu preşedinte", "Eu cu cine votez", "Innocent Thoughts", "La Strada" - D.J. Tăticu featuring La Strada, “Unde-i Europa”, “N-o să-ţi ofer ce n-am promis” etc.
De asemenea, a realizat numeroase emisiuni de televiziune (precum ,,Telerepaus duminical” - TVR 2) şi de radio (precum ,,Topul neesenţial” la 2M+şi ,,Romantic FM”) şi a participat la nenumărate emisiuni muzicale de radio și de televiziune (,,Duelul vedetelor”, ,,Şcoala vedetelor”, ,,Careul cu cinci aşi” etc.). A compus coloana sonoră a filmului de scurt metraj ,,Zapping” şi a realizat, alături de Hanno Hofer şi de Petru Mărgineanu, și coloana sonoră pentru pelicula de lung metraj ,,Occident” (ambele filme în regia lui Cristian Mungiu).
Ioan Gyuri Pascu a mai avut participări la festivalurile "Rock '93" şi "Dracula Rock", recitaluri în deschiderea concertelor ,,Beats International” şi ,,Asia” în România, precum şi, mai târziu, în deschiderea concertului Susanne Vega (2009) şi, ca invitat special, în concertul susţinut de Harlem Gospel Choir la Bucureşti din decembrie 2009. A fost invitat şi la "Skip Rock '94", "Rock '95", la festivalul naţional de muzică folk "Om bun" şi a susţinut numeroase alte concerte şi recitaluri, acompaniat de o formaţie sau chiar singur, cu chitara. Aşa a luat naştere şi one-man show-ul „Life-story”.
În calitate de producător muzical, de compozitor, de textier şi de aranjor a compus piese pentru artiştii lansaţi de Casa de Discuri ,,Tempo Music”, cum ar fi Dinu Olăraşu și La Strada şi a scris texte pentru cântecele unor formaţii, una dintre cele mai cunoscute fiind Compact. Cine nu a fredonat cel puțin o dată versurile melodiilor ,,Toamna în sufletul meu”, ,,Ploaia” sau ,,Zilele”?
Pe lângă
activitatea sa muzicală, Ioan Gyuri Pascu a mai jucat în filme precum ,,O vară
de neuitat” (1993, regia Lucian Pintilie), ,,Corul pompierilor” (2000, regia Cristian
Mungiu) și ,,Occident” (2002, regia Cristian Mungiu), dar și în piese de
teatru,
,,O noapte furtunoasă”, ,,Take, Ianke şi Cadâr”, ,,Azilul de noapte”, ,,Vicontele”, ,,Caragiale şi Topârceanu altfel”, ,,Eternul spectator”, „4x4 personaje”, „Repetiţie în Casa Inimii”, ,,Revelion cu Dumnezeu”, „Mes”, iar pentru teatru radiofonic a semnat ilustraţia muzicală şi a interpretat rolul El în “Domul din Milano fotografiat de…” , scenariu radiofonic de Sorana Coroamă Stanca.
Ioan Gyuri Pascu a compus și muzica pentru piesele de teatru pentru copii ,,Cântăreţii din Bremen” (Teatrul Ţăndărică), ,,Bambi” (Teatrul Excelsior) și ,,Casa Pisicii” (Teatrul Excelsior), iar în 2015, Teatrul ,,Arlechino” din Braşov aduce în scenă spectacolul ,,Aventurile lui Chilli Ramirez” (regia Attila Vizauer), unde textul şi muzica îi aparțin.
A fost protagonist în spectacolul “Vicontele” de Eugen Ionescu, în regia Luminiței Văleanu - spectacol muzical cu păpuși (în coproducție cu Teatrul de Păpuși “Puck”), care a avut premiera în deschiderea stagiunii 2007-2008 a Teatrului Național “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. La acest spectacol Ioan Gyuri Pascu a semnat și muzica.
A realizat ilustraţia muzicală şi pentru spectacolul “Caragiale şi Topârceanu altfel”, dar și pentru ,,Fundătura”, în care a şi jucat, un spectacol ,,UNATC”, în regia lui Mircea Rusu (adaptare după ,,Azilul” de Maxim Gorki).
Artistul a colaborat cu mai multe posturi de televiziune, printre care TVR 1, Antena 1 și Pro TV atât în calitatea sa de membru al Grupului Divertis/Distractis, cât şi ca invitat în emisiuni muzicale. De asemenea, a contribuit ca jurnalist sportiv și comentator de sport.
În calitate de autor de carte, Ioan Gyuri Pascu a debutat cu cărțile de poveşti pentru copii, ,,Harald, regele de gheaţă”, ,,Făt-Frumos din brad” (ambele povești fiind ilustrate cu desenele autorului), ,,Aventurile lui Chilli Ramirez”, ,,Aventurile lui Moş Crăciun” (ambele cărți conţin şi un CD în care pot fi ascultate poveştile interpretate de autor, însoţite de cântecele şi ilustraţia muzicală compuse de acesta). A mai publicat cărţi de cugetări, mini eseuri şi poezie: ,,În căutarea Armoniei”, ,,Gândirea – Copilul Realităţii şi Creatorul Iluziei”, ,,Viaţă, Adevăr, Lumină”, ,,Purtătorul de cuvinte” și ,,Clovnul de caro”.
În data de 26 septembrie 2016,
preaiubitul artist român Ioan Gyuri Pascu s-a stins din viață, la București, la vârsta de
doar 55 ani. Faptul că melodii, precum ,,Ce liberi am fi”, ,,La jumătatea
vieții”, ,,Melancolie”, ,,Ţine tu luna”, ,,Cântecul nostru”, ,,Visul perfect”, ,,Africa”,
,,Jocul de-a joaca”, ,,Azi e ziua mea” sau ,,Voi aștepta” mai sunt fredonate de
o țară întreagă, demonstrează că muzica lui Ioan Gyuri Pascu nu a murit și că
artistul va rămâne veșnic în inimile românilor.
