Printre marii compozitori români de muzică uşoară,
Temistocle Popa a apărut mereu ca o figură aparte, aceea a unui profesionist
remarcabil – atât ca instrumentist (flautist / saxofonist), cât şi în calitate
de creator inspirat. ”Nea’ Temi”, cum era numit cu afecţiune de confraţi era,
pe lângă toate celelalte calităţi, un adevărat domn, în sensul unei alese
educații.
Temistocle Popa, pe numele real Mistocli Popa s-a
născut cu aproape 100 de ani în urmă, pe 26 iunie 1921 la Galaţi (est), unde a
şi început să studieze muzica. A absolvit cursurile Universităţii Naţionale de
Muzică din Bucureşti, unde sub îndrumarea unor străluciţi maeştri a studiat
flaut şi harpă, iar ulterior a învăţat să cânte la saxofon. Din 1943 a activat
timp de 14 ani ca instrumentist (flaut şi saxofon) în orchestre valoroase ale
vremii (Jean Ionescu, Sergiu Malagamba), alături de care a efectuat şi turnee
în Polonia, Rusia, Ungaria. Tot în acea perioadă Temistocle Popa s-a apropiat
mult de jazz, un gen foarte îndrăgit de domnia sa. Debutul în calitate de
compozitor a avut loc în 1954, dar adevăratul succes şi consacrarea au venit
abia şapte ani mai târziu, în 1961, cu piesa „Lalele”, care i-a ”asigurat”
intrarea în Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR), un an
mai târziu. Creaţia lui Temistocle Popa
cuprinde muzică simfonică şi corală, muzică de film (patruzeci de pelicule de
mare succes – ”Veronica”, ”Veronica se întoarce”, ”Mama”, etc., zece scurt
metraje şi şapte seriale de televiziune), dar cele mai numeroase sunt melodiile
de muzică uşoară.
Capitolul muzicii de film ocupă un loc aparte în
creaţia lui Temistocle Popa; graţie ei maestrul a colaborat cu cei mai
importanţi regizori români. Geo Saizescu l-a carcaterizat astfel pe bunul său
prieten Temistocle Popa, pe coperta de prezentare a CD – ului de autor lansat în
anul 2001 de casa Electrecord: „Dacă
boieria, nobleţea, ar trebui să însemne respect de sine şi de omul de
lângă tine, civilitate în orice împrejurare – înţelegător şi răbdător,
îndatoritor, sensibil şi delicat, inspirat şi generos, ar trebui să ne gândim
cu emoţie şi drag la fiul Dunării, Temistocle Popa, care de 55 de ani ne umple
sufletele de bucurie cu melodiile sale profund româneşti. Creator de frumos –
muzică de scenă, muzică de film, de televiziune, solicitat în cele mai
agreabile spectacole ... Temi n-a scris şi nu scrie muzică uşoară, în timp ce
alţii ar scrie muzică grea, el, Temistocle Popa scrie muzică – suflet!”.
Piesele lui Temistocle Popa sunt de cele mai multe
ori simple şi scurte, dar pline de farmec, melodioase, care ajung direct la
inima ascultătorului, mai pe scurt, maestrul poseda reţeta şlagărului. Pentru
talent, profesionalism şi implicare afectivă, compozitorul a fost răsplătit cu
binemeritate distincţii – amintim doar „Premiul de Excelenţă” din partea UCMR
şi titlul „O viaţă închinată cântecului”, din partea revistei „Actualitatea
Muzicală”.
Temistocle Popa era o persoană cu reale calităţi –
modest, educat, cult, de aceea nu i-a fost niciodată greu să adune numeroşi
prieteni în jurul său. Pe 26 noiembrie 2013 inima a încetat sa-i mai bată, dar
rămân în suflet şi în inimă nemuritoarele sale cântece.
Pentru realele sale calităţi, compozitorul Temistocle Popa a fost răsplătit cu binemeritate distincţii – amintim doar „Premiul de Excelenţă” din partea UCMR şi titlul „O viaţă închinată cântecului”, din partea revistei „Actualitatea Muzicală”.
Dintre șlagărele lui Temistocle Popa, amintim: ”Te-am iubit, Mărio”, compusă pe textul lui Eugen Rotaru şi interpretată de solistul favorit al maestrului: Dan Spătaru, „Bine-ai venit, iubire!”, superb cântec de dragoste creat pe versurile lui Mircea Block şi încredinţat spre interpretare Mirabelei Dauer, o secvenţă din filmul ”Veronica”, regizat de Elisabeta Bostan în 1972: ”Cântecul licuriciului”, cu versuri de Mircea Block, în interpretarea lui Aurelian Andreescu, ”Parol că te iubesc”, compus pe versurile lui Aurel Storin - piesa a numit albumul lansat de actorul Gheorghe Dinică în anul 2006. ”În rândul patru”, cântec creat pe textul lui Mircea Block şi interpretat de Anda Călugăreanu, ”Lalele”,compus pe inspiratul text al lui Aurel Storin, în interpretarea antologică şi inegalabilă a cântăreţului Luigi Ionescu. ”Gioconda se mărită”, cântec bazat pe textul lui Mircea Block şi încredinţat spre interpretare marelui actor Ştefan Bănică.
Olivia Cristina Sima – Radio România Internațional
Piese compuse de Temistocle Popa
Lalele (LUIGI IONESCU )
Bine-ai venit, lubire. (MIRABELA DAUER)
Gloconda
se manta (STEFAN BANICA)
lubite (ANGELA SIMILEA)
In
răndul patru (ANDA CALUGAREANU)
Un
singur cuvânt (CORINA CHIRIAC)
Soapte
de iubire (DOINA BADEA)
La
malul marii (MARINA VOICA)
lubeste-ma,
(MONICA ANGHEL)
Chitara
mea (FUEGO)
Astă
seara m-am indragostit (ADRIAN ROMCESCU)
Margarete
(MARGARETA PĂSLARU)
lubirea
ta (CORNEL CONSTANTINIU)
Cu
cine sement dumneata? (AURELIAN ANDREESCU)
Din
dragoste, întoarce-te, (CARMEN RADULESCU)
Mi-e
dor de tine, (CATALIN CRISAN)
Poiana
cu flori (TRIO GRIGORIU)
Cine
ştie a iubi (GICA PETRESCU)
Inimă
(ILEANA SARAROIU).
Vino,
lubire, (DANIEL IORDACHIOAIE)
In
targul moşilor (MARIA TANASE)
Piese
interpretate de DAN SPĂTARU
Prietene
In răndul patru
Spune-mi
unde, spune-mi cine
Te-am
iubit, Mario
Spune-mi
ce mai face mama
Măicuţă,
îţi mulţumesc
Trecea
fanfara militară
Vin'
la noi la Medgidia
Cântec
de tată
Să cântăm chitara mea
Se
intamplă câteodată
Mi-a
spus inima aseară
Pe
aleea Oltului
Mereu cânta o serenadă
Mi-ai
furat inima
Noapte
bună. Bucureşti
Mi-a
plăcut surâsul tău
Ce
e cu tine?
Sărută
marea pentru