Florin Bogardo

Florin Bogardo a fost un artist complet. Compozitor, interpret, instrumentist, orchestrator, textier, regizor muzical. Piese precum “Cum e oare?”, “Ora cântecului”, “Să nu uităm trandafirii”, “Un fluture şi o pasăre”, “Tu eşti primăvara mea”, “Balada pescăruşilor albaştri”, “Ani de liceu” şi multe altele au devenit mari succese ale muzicii româneşti. Pe lângă creaţiile de muzică uşoară, Florin Bogardo a compus muzică simfonică, vocal-simfonică, de cameră, coruri, cântece pentru copii, muzică electronică. A realizat aranjamente şi orchestraţii de muzică uşoară românească şi internaţională.

Florin Amedeo Bogardo s-a născut la 16 august 1942, în Bucureşti. La frageda vârstă de cinci ani, începe să ia lecţii de pian cu profesoara Cici Manta. Aşa cum este scris în Ediţia de Colecţie a ziarului “Jurnalul Naţional”, dedicată marelui compozitor, în 1959, la doar 17 ani, Florin Bogardo compunea fantezii şi preludii pentru pian, lieduri, coruri, teme cu variaţiuni. În perioada 1956-1960, urmat cursurile Liceului “Nicolae Bălcescu” din Bucureşti.

În perioada 1961-1967 urmează cursurile Conservatorului “Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, secţia compoziţie, clasa prof. Anatol Vieru. Compozitorul a mai studiat cu: Dragoş Alexandrescu (teorie-solfegii), Tudor Ciortea (forme muzicale), Emilia Comişel (folclor), Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Victor Iuşceanu (teorie-solfegii), Myriam Marbe (contrapunct şi fugă), Aurel Stroe(orchestraţie), Ovidiu Varga (istoria muzicii).

În perioada 1967 – 1982, Florin Bogardo a fost angajat ca regizor muzical la Radioteleviziunea Română.

Debutează, ca textier şi compozitor, cu piesa “Un cântec pentru tine”, interpretată de Valentin Baciu. Piesa a fost difuzată pentru prima oară la Radio, pe 26 septembrie 1961.

Debutul oficial şi consacrarea definitivă în faţa publicului are loc în cadrul primei ediţii a Festivalului Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia’63”. Piesa “Cum e oare?”, care a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, devine un mare succes, în interpretarea inegalabilă a Margaretei Pâslaru.

Începând cu 1963, Florin Bogardo figurează pe un număr foarte mare de albume colective (peste 60), apărute la casa de discuri “Electrecord”, iar Editura Muzicală îi publică majoritatea compoziţiilor de muzică uşoară. În perioada 1963-1989 a apărut în peste 100 de emisiuni TV.

În 1968 devine membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Tot în 1968, lansează unul dintre cele mai mari succese ale sale şi totodată o piesă de referinţă din muzica românească. “Să nu uităm trandafirii”. Piesa a fost lansată de Margareta Pâslaru şi, ulterior, preluată de un număr impresionant de interpreţi. Piesa a fost interpretată cu succes si de (]n ordine cronologică) Florin Bogardo, Mihaela Mihai, Marina Voica, Stela Enache. Există şi o variantă în limba franceză, interpretată de Sergiu  Cioiu şi o alta în limba spaniolă, interpretată tot de Margareta Pâslaru.

La Festivalului Naţional de Muzică Uşoară “Mamaia’71” (22-25 iulie 1971), Florin Bogardo o cunoaşte pe Stela Enache, cea care avea să-i fie alături timp de 38 de ani. Cei doi s-au logodit pe 15 august 1971, iar pe 8 septembrie 1971 s-au căsătorit. Împreună au doi copii: Laura şi Anton. Din acel an, Florin Bogardo compune  aproape în exclusivitate pentru Stela Enache.

Stela Enache – Florin Bogardo a fost unul dintre cele mai de succes şi longevive cupluri din muzica românească. Colaborarea lor a rezultat în 76 de piese. Dintre acestea amintim succesele (în ordine alfabetică): “Ani de liceu”, “Apari iubire”, “Balada pescăruşilor albaştrii”, “Ca un tren ne pare viaţa”, “Catrene”, “Cândva, o luntre albă”, “Ce-ngâna vântul pe viori”, “Ce simţi când eşti îndrăgostit”, “Cum pot să te conving şi ce să fac”, “Dansul e ca o vrajă”, “Dăruieşte-mi acest ceas de iubire”, “Dimineţile mele”, “Dorul, flacără nebună”, “E o poveste de amor”, “Extemporal la dirigenţie”, “Hai, vino şi stai lângă mine”, “În numele iubirii”, “Îndrăgostiţii lumii”, “Întâia oară”, “Întrebare, întrebare”, “La steaua”, “N-ai să mă poţi uita”, “Printr-un sărut”, “Să pot”, “Trandafirul”, “Vino-n codru, la izvor”, “Vraja sărutului”, și multe altele de care ne vom aminti chiar astăzi, pe această scenă.

În perioada 1976-1992 a compus muzica pentru 10 filme artistice, cele mai cunoscute fiind “Declaraţie de dragoste” (1985), “Liceenii” (1986) şi“Extemporal la dirigenţie” (1988).

Pe 15 august 2009, cu o zi înainte de a împlini 67 de ani, Florin Bogardo ne-a părăsit prematur, dar comoara muzicală pe care ne-a lăsat-o va dăinui peste ani...

Dumitru Lupu

Marele compozitor Dumitru Lupu (n. 25 mai 1952, Giurgiu, România - d. 22 iulie 2017)  a fost de loc din Giurgiu. A urmat Liceul de Muzica din Pitesti, dupa care si-a indreptat pasii spre Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din Bucuresti, sectia canto - opera.

A fost dirijor la Teatrul „Alexandru Davilla“ din Pitesti, apoi la Teatrul Fantasio din Constanta. Din 1991 a intrat si in mediul academic, fiind lector universitar doctor la Universitatea „Ovidiu“ si la Universitatea „Hyperion“ din Bucuresti.

Este autorul a sute de cantece aflate in fonoteca radiodifuziunii romane, a participat si a realizat sute de emisiuni TV, este autorul muzicii a numeroase spectacole si filme de lungmetraj pentru copii si totodata initiatorul Festivalului „Mamaia copiilor“.  A avut de mic copil, dupa cum marturiseste, inclinatii muzicale. A urmat cursuri de vioara, viola, axandu-se apoi pe interpretare vocala.

A scris carti pentru copii, dar si carti de specialitate muzicala:

·         Actorul și muzica - Editura ExPonto, Constanța, 2002

·         Melodii pentru copii - Editura ExPonto, Constanța, 2002

·         Aspecte ale educării muzicalității - Editura Ovidius University Press, Constanța, 2007

·         Muzica în domeniul culturii scenice - Editura Ovidius University Press, Constanța, 2007

·         Pădurea albastră - Editura ExPonto, Constanța, 2007

·         Albumul meu cu melodii - Editura muzicală, 2016

 Se considera implinit, numarandu-se printre cei „care au ajuns in viata exact ce au visat, activitatea confundandu-se cu hobbyul, nesimtindu-se incorsetat de nimic“.

Pentru Dumitru Lupu, destinul a insemnat muzica de teatru de revista si film.

„Mi-am obtinut dreptul de a ma adresa actorilor, de a-i pregati muzical prin cunostinte, spectacole si organizarea productiei artistice. (…) Ma simt responsabil sa arat studentilor lucruri care nu sunt scrise in carti, dar de care eu m-am lovit. Vor intra intr-o practica in care au nevoie de experientele altora. Le arat ca nu trebuie sa invete tot ce stie un muzician, pentru ca n-ar avea timp, ci sa cunoasca fenomenul. In prezent, avem de-a face cu actorul total care canta, danseaza, rosteste profesional pentru a putea face fata cerintelor actuale. Ca profesor, incerc sa fiu cat mai deschis, sa invat si eu de la ei”.

Ultimul sau premiu, postum, a fost acordat la Festivalul „Crizantema de Aur” 2017, la cea de-a 50-a editie, jubiliara: Premiul 1 la sectiunea „Creatie”, pentru lucrarea „Voi nu vedeti ca deranjati?” pe versurile si in interpretarea bunului sau prieten, Marian Stere.